CE AM ÎNVĂȚAT ÎN CEI 7 ANI CÂT AM STAT ÎN AMERICA?!

19073407_1307147469398919_1122777433_o

Odată cu era televizorului, iar mai apoi, cu cea a Internetului, încă din anii ’90 cultura și viața americană au fost intens promovate într-un înveliș atrăgător și astfel le-a intrat și românilor în suflet.

internship_sua

Andrei Duciuc, absolvent al Facultății de Teologie din Pitești, al Facultăților de Drept și ASE București, și-a petrecut 7 ani în Statele Unite, la Chicago, unde a trăit pe propria piele „visul american”, iar mărturia lui este cu atât mai adevărată, întrucât vine din partea unui viitor preot.

Acesta s-a născut în Craiova, la 21 martie 1986, ambii părinți fiind din Botoșani, dar stabiliți în „Capitala Băniei”. Tatăl său a fost militar de carieră, iar mama sa, economistă. Până la vârsta de 7 ani, tânărul Andrei a locuit în Botoșani, în casa bunicilor din partea tatălui ,la numai 20 de kilometri de casa unde a copilărit Sfântul Cuvios Ioan Iacob Hozevitul. Copilăria celor doi are câteva aspecte comune: ambii au trăit departe de părinți, ambii au fost crescuți de bunici și mai ales, ambii au trăit o bună bucată de vreme departe de țară și de locurile natale.

Andrei ajunge în Craiova, unde va termina școala primară, gimnazială și primii ani de liceu. Pe când avea doar 16 ani este chemat  de unchiul său să își petreacă vacanța de vară la Chicago. El este atras de viața de acolo, care părea mult mai ușoară și mai liberă, așa că tânărul decide să rămână aici unde își va termina liceul.

 Visul american

„Chicago este un oraș de imigranți și este conceput în așa fel încât, chiar dacă locuiești aici cu viză sau fără, muncești cu acte sau la negru, Statul american îți oferă mult ajutor, cum ar fi servicii medicale și de educație gratuite”, spune Andrei. „În 2000, eram cam 300.000 de români în Chicago din 3 milioane de imigranți. Am cunoscut aici oameni din toate colțurile lumii: polonezi, mexicani, ruși, turci, indieni, afro-americani sau chinezi”, mai adaugă el. De atunci, Andrei a realizat că  fiecare țară are cultura și tradițiile ei, și că alte popoare sunt diferite ca simțire sau gândire de noi, românii: „Acolo fiecare stătea cu cei din neamul lui, nu ne amestecam cu americanii și chiar aveam cartierele și magazinele noastre proprii”.

Deși peste tot auzim că Occidentul este poarta spre bunăstare, Andrei contrazice acest zvon: „Oriunde ai fi, când ești departe de țara ta, te simți sărac, oricâți bani ai avea și totul se simte la altă intensitate. Singurătatea e mai apăsătoare și îți crește inima când vezi o biserică ortodoxă, un tricolor, un obicei românesc sau o icoană.”

 „Tot românii m-au adoptat!”

Totodată, Andrei a  văzut că nu poate comunica ușor cu americanii sau cu alte naționalități, fiindcă noi, românii, suntem clădiți din alt aluat, așa că tânărul s-a integrat intr-un grup de ardeleni, românii din alte zone ale țării fiind foarte puțini. „Ardelenii stăteau tot timpul împreună,  intre ei vorbeau doar în română, chiar unii dintre ei nu știau deloc limba engleză și nici nu erau dornici să o învețe. Pot spune că am învățat multe de la ei, mai ales corectitudinea și dragostea față de muncă. Oamenii din Ardeal au un cod al lor, sunt foarte muncitori, foarte uniți, serioși și dacă au zis un cuvânt, așa este, nu încearcă să te păcălească, stau la locul lor, nu vorbesc mult. Impresionant este ca nu au viclenie și nici nu o admit de la alții, deci dacă nu ești »om de omenie«, te exclud dintre ei Vorbeam cu un director american și mărturisea că a lucrat cu oameni din toate colțurile lumii, însă a rămas impresionat de românii din Țara Oașului, care săpau fântâni manual mai repede decât reușeau alții cu excavatorul. Tot românii m-au adoptat și acolo și m-au ajutat de câte ori am avut nevoie.”, explică tânărul.

În America, românii lucrează mai mult în construcții. Astfel, tânărul viitor teolog și-a făcut și el o mică afacere cu amenajări interioare pentru a se întreține. „Cu banii mă descurcam bine acolo; aveam firma cu amenajările și am fost o perioadă și taximetrist. Cu 1000$/lună era un trai decent, însă câștigam chiar 2000 și trăiam foarte bine”.

Spre deosebire de România unde sărăcia este ca o haină cu două numere mai mici, în Statele Unite nu există grija zilei de mâine. „Știu că e greu de imaginat, însă acolo totul e din belșug: mâncare, mașini, haine etc. Totul e ieftin și de bună calitate. Acolo mâncarea, locuința și locul de muncă nu sunt probleme existențiale: totul e mecanizat, viața e ușoară și toate astea te fac să te simți puternic, relaxat și chiar intangibil. Având toate aceste facilități, americanii au sentimentul că sunt cei mai puternici oameni de pe planetă și astfel, nu se lasă prea ușor impresionați”, mai spune Andrei.

Un alt aspect cate îi atrage pe toți la cultura americană este conceptul de egalitate. „Ei te respectă, indiferent ca ești imigrant sau de culoare, nu te simți deloc discriminat. Mie nu mi-a fost niciodată rușine să spun că sunt din România”.

 Întoarcerea la Hristos

Când omul nu Îl are pe Dumnezeu, chiar dacă trăiește în lux, se simte neîmplinit și mereu cu un dor imens în inimă. Sfânta noastră Biserică ne învață că bogăția pământească exagerată aduce sărăcie spirituală. „În decursul anilor petrecuți peste Ocean, m-am simțit singur și mereu cu dor de țară. Peste hotare, românii sunt destul de legați de Biserică – locul unde se întâlnesc și pe care îl consideră puntea de legătură între ei”.

Tot Dumnezeu este Cel care luminează mintea și inima lui Andrei și i-l scoate în drum pe Ionel Pop, un creștin trăitor și bogat duhovnicește „Acest om m-a făcut să realizez cât de valoroase sunt tradiția, istoria și cultura românească, cum neamul omenesc s-a născut odată cu creștinismul și cum inima de român dintotdeauna a bătut pentru Ortodoxie”, mai mărturisește acesta.

Când a găsit răspunsuri la întrebările care îl măcinau, tânărul s-a întors în țară: „ În 2009 m-am întors. Am găsit altă atmosferă, căci mă simțeam acasă. Vedeam oameni sufletiști, deschiși, cu frică de Dumnezeu, am văzut multe biserici pline. Mâncarea avea gust când am ajuns înapoi în România, în comparație cu cea din State, care mi se părea de plastic”.

Când a pășit pe pământ românesc, Andrei a realizat că țara noastră are „bogății vii”. „Din cauza curentului de emancipare al femeii pornit in 1900, în America  nu poți găsi ușor fete cu suflet cald, smerite, devotate familiei și cu vocație de mame, sa cum sunt, de pilda, româncele noastre, iar asta este ceva de o mare importanță pentru un neam.

Însetat de Ortodoxie și proaspăt întors dintre străini, Andrei îndrăgește mult mănăstirile Olteniei și mai ales pe cele din nordul Moldovei. Chiar va rămâne 9 luni la un schit din apropierea cetății Suceava. „Aici am descoperit ce înseamnă lupta cu patimile și în ce fel trebuie să Îl trăiești pe Dumnezeu. Tot aici am gustat și din plăcerile vieții țăranului de altădată, omul desăvârșit al lui Petre Țuțea, adică am îngrijit animalele, am muncit pământul, am mers cu căruța – lucruri care au un farmec aparte și care îți dau o satisfacție aparte, pe care omul crescut la oraș nu o mai simte”, spune Andrei, cu părere de rău.

Între timp, tânărul urmează cursurile Facultății de Teologie din Pitești, și sub oblăduirea părintelui său duhovnic conduce pentru o vreme și Asociația „Unitatea”, care a avut multe acțiuni și proiecte, seri duhovnicești, întâlniri ci tinerii, pelerinaje, etc. „Ne-am ocupat de promovarea valorilor neamului, cinstirea memoriei martirilor căzuți în închisorile și deportările comuniste, dar și de reclădirea iubirii dintre semeni”, explică el.

După experiența avută departe de casă, Andrei are acum altă mentalitate: „Cred că este foarte important ca noi, oamenii din Biserică, și în special cei tineri, să ne cunoaștem, să fim mai uniți, să ne strângem în jurul duhovnicilor și să ne sprijinim mai mult unii pe alții. Contează foarte mult să ai oameni credincioși în jurul tău care să te ajute să depășești toate încercările și ispitele lumii moderne. Din păcate, în ziua de azi, toți te îndeamnă să pleci în străinătate, puțini îți spun să rămâi în România; școala, societatea m-au învățat să plec peste graniţă, m-au învățat să-mi fie rușine că m-am născut în România. Eu însă, care am trăit 7 ani acolo, vă spun că cine Îl iubește pe Dumnezeu și vrea să se apropie de el, nu va găsi alt loc mai bun ca în România”.

                                                                                                                 Alexandru Ilie

19073407_1307147469398919_1122777433_o

 

Advertisements

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s