UN MEDICAMENT ÎMPOTRIVA SINGURĂTĂȚII

19073407_1307147469398919_1122777433_o

14885796_1138364969544040_375719328_n

Cea mai mare problemă a omului modern este, fără dar și poate, singurătatea. Toți ne confruntăm cu această stare, într-o măsură mai mare sau mai mică. Din păcate, suntem din ce în ce mai singuri și simțim adesea o durere apăsătoare, pe care o putem alina doar prin prezența, atenția și dragostea celor din jurul nostru. Dragostea este combustibilul cel mai important pentru fiecare dintre noi și singurul leac care mai ține lumea aceasta, fie că vorbim despre dragostea părintească, de  legătura dintre un bărbat și o femeie sau despre dragostea față de semenii noștri.

Multe dintre gândurile și faptele omului sunt făcute în căutarea și în așteptarea atenției și aprecierilor celor din jurul lui, având o sete permanentă de dragoste. L-am întrebat pe părintele Claudiu care este modul cel mai corect de a ne arăta dragostea pentru aproapele fără a-l sufoca, iar sfinția sa a răspuns astfel: Nimeni nu mai vrea sfaturi în ziua de azi sau să le arătăm oamenilor greșelile și defectele, cu atât mai puțin să le explicăm ce fac bine sau nu. În această eră a vitezei, ei au nevoie  de cineva care să le fie alături, au nevoie de o mână întinsă spre ei sau un umăr pe care să se sprijine în necazuri. Vor să fie mângâiați, ascultați, înțeleși, aprobați, au nevoie de încredere și susținere morală.

received_1168524153194788

Cel mai mare dar în viața unui copil sunt părinții lui. Aceștia, pe lângă haine și jucării, îi oferă dragostea lor, manifestându-se în diverse moduri: vorbesc cu el, se joacă împreună, îl alintă și îi oferă foarte multă atenție, timp și grijă. Așa cum mâncarea și căldura sunt indispensabile trupului, tot așa și dragostea pentru suflet. Nu de puține ori vedem sau auzim de oameni care apucă drumuri greșite în viață, pentru că nu au avut părinți care să îi iubească, în așa fel încât să crească sănătoși la minte și la suflet. Teribilismul tinerilor de azi și dorința lor de a fi altfel, vin tot dintr-o nevoie acută de a fi iubiți și apreciați”.

“Nu vreau ca omul acesta să plece din această lume știind că nimeni nu l-a iubit!”

În perioada comunistă, în temnița grea din Aiud, se aflau într-o celulă un doctor, un inginer și un țăran, toți trei fiind deținuți politici. Trăind în condiții foarte grele, inginerul s-a îmbolnăvit foarte grav, iar de acum își aștepta sfârșitul. Hrana lor era săracă și chiar insuficientă, însă cu toate acestea, țăranul îi dădea inginerului cea mai bună parte din porția sa zilnică de mâncare. Văzând aceasta, doctorul, vizibil indignat, îl ceartă pe țăran și îi atrage atenția că inginerul oricum va muri într-un timp scurt, așa că nu are rost să îi dea acestuia mâncarea cea mai bună, ci mai de folos ar fi pentru ei doi, sănătoși fiind, să îi ia mâncarea muribundului. Țăranul acela, după ce îl privește adânc și blând, îi răspunde că are dreptate, însă nu vrea ca inginerul să plece din lumea aceasta, știind că nimeni nu l-a iubit.

“Omul modern s-a abandonat științei, dând la schimb taina sufletului său și pentru asta plăteste în surdină disperarea singurătății.”

De 20 de ani încoace avem acces la atâta cultură și informație, avem atâtea modele sau idoli, cum le numesc cei mai tineri, fie ele valori sau non-valori și s-au dezvoltat atâtea feluri de a trăi această viață, încât oamenii sunt tot mai diferiți unii de ceilalți, toate acestea făcându-i să nu se mai recunoască pe ei însiși în cei din jur. Astăzi trăim într-un bloc cu alte zeci sau sute de oameni, dar aproape că nu știm nimic despre ei, cu unii dintre ei nici măcar nu ne mai salutăm și chiar cu o mare parte din ei nu ne vedem cu lunile din cauza programului diferit, deși locuim la doar câțiva metri distanță. Așa se instalează răceala și indiferența între noi. A dispărut, din păcate, ceea ce spunea pr. prof. Dumitru Stăniloae că avem noi, românii, mai de preț, adică faptul de a ne bucura unii de alții. Devine din ce în ce mai greu să comunicăm între noi sau să ne întâlnim, să petrecem timp împreună, pentru că ne-au prins televizorul și calculatorul așa cum fierul este atras de magnet. A dispărut comunicarea directă cu ceilalți atâta timp cât ne-am închis în propriile case,ca într-o închisoare a confortului, care ne creează falsa impresie că ne este bine, deși suntem amorțiți sufletește, și nu ne mai gândim la ceilalți.

Societatea este în plină secetă de oameni care să iubească în mod dezinteresat. Sunt atâția care ar avea nevoie de o mângâiere și de o vorbă bună, fără să li se ceară ceva la schimb. “Părintele Nicolae Steihardt arată esența vieții: «De ce îi este omului astăzi foame? De iubire și de sens.» La părintele Justin Pârvu veneau zilnic 1000 de oameni să îl întâlnească, să îl vadă, să îi ceară sfat și binecuvântare. Părintele era văzător cu duhul și câteodată le cunoaștea oamenilor problemele și frământările materiale și spirituale. De multe ori însă, nu le spunea nimic deosebit dar, cu toate acestea, oamenii continuau să-l caute pentru că simțeau dragostea și căldura cu care îi primea și mai ales că era cineva căruia îi păsa de ei. El ne povățuiește să ne iubim, spunând:  « Noi cu noi trebuie să fim într-o unitate, să ne ținem cât mai aproape unul de altul, ca să putem rezista așa mai ușor.» Cu adevărat, în ziua de azi, mare lucru este să ai pe cineva care să țină la tine. De multe ori, uităm ce bucurie și ce împlinire sufletească ai atunci când faci un bine cuiva și cât de util te simți când ajuți pe cineva.

16933871_1256497924397410_291347185_n

Sfinții Părinți ne îndeamnă să ne cunoaștem unii pe ceilalți, Părintele Arsenie Boca ne învață că “atât iubești un om câtă suferință înduri în locul lui”, iar părintele Savatie Baștovoi explică foarte bine acest citat în scrierile sale, subliniind că Dumnezeu știe ce are de făcut în lume și ar putea izbăvi toți oamenii din necazurile lor, însă El, în știința Sa nemărginită îngăduiește suferințele pentru ca oamenii să se ajute unii pe alții și astfel “să se înmulțească dragostea în lume”.

Cu toții suntem nemulțumiți de ceea ce vedem în jurul nostru, în societate, la conducătorii noștri și auzim adesea “lumea s-a înrăit”, însă schimbarea începe cu noi. De astăzi, trebuie să fim mai buni ca să schimbăm lumea, mai întâi prin gesturi mici: comunicând cu cei de lângă noi, spunând un  «mulțumesc», arătându-le un zâmbet, o vorbă caldă și o mângâiere, oferind o pâine celui sărac, o încurajare celui trist, iar de mâine poate facem și lucruri mai mari, în așa fel încât să reușim “să înmulțim dragostea în lume”.

                                                                                                        Alexandru Ilie

❗ Articol publicat și în Ziarul Lumina, Ediția de Oltenia(06 dec. 2016), disponibil la adresa: http://ziarullumina.ro/dragostea-medicament-impotriva-singuratatii-117994.html

19073407_1307147469398919_1122777433_o

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s