Ce este preoția ? Un mod de a face bani ușor și fără să muncești prea mult ?! Doar o haină neagră pe care să o îmbraci duminica sau în sărbători când îți pupă toate babele mâna, prilej cu care poți veni acasă cu plasele pline ?
Nu este preoția mai mult decât atât ? Nu ne-a chemat oare Dumnezeu, pe noi preoții, la o misiune mult mai mare ? Nu suntem noi lumina lumii, sarea pământului, cei care suntem ca o punte între oamenii dintr-o comunitate, ca un pod între ei și Mântuitorul, ca niște păzitori ai sufletelor lor ?
Dar câți dintre noi mai știm lucrul acesta, câți dintre noi mai simțim că tot ceea ce facem, toată viață noastră trebuie să o trăim pentru ceilalți ? Poate că la început, toți am pornit la acest jug cu sufletul curat, poate că nu, dar azi, cum spune la Scriptură, am îmbătrânit în rele, ne-a prins viața asta cu toată grijile ei, cu toate frământările ei, astăzi suntem mai mult “a avea” și “a face pentru noi”, decât “a ajuta pe altul”, “a iubi pe celalalt”, “a asculta”, “a dărui” sau “a simți”.
Îmi amintesc o întâmplare: eram într-o duminică la biserică, la strană și vine lângă mine un tip fără pic de barbă, în panataloni scurți, tricou strâmt peste burtica bine hrănită, cu ochelari de soare pe cap. Începe și el să cânte și la un moment dat zice către mine: Știi, eu sunt preot. Îl întreb : Sunteți sigur ? Pe la Altar de ce nu poftiți ?! El îmi răspunde: Păi, am băut o cafeluță dimineață și…
Țin minte că am zis în sinea mea : „Doamne, în ce hal au ajuns preoții în ziua de azi..”
Preoția a devenit meserie de duminică, iar în restul timpului nu facem nimic pentru ceilalți, nu ne pasă nici măcar că noi suntem un exemplu în societate. Mai nou, în perioada verii, văd preoți în pantaloni scurți, mâncând înghețată și stând la terasă. Măi fraților, preotul nu ar trebui să se îmbrace în haine lejere, pentru că el are alt statut – trebuie să inspire celorlalți decență și respect.
Fraților, preoția noastră nu se încheie când ieșim din biserică. Haina noastră cea de toate zilele trebuie să fie reverenda !
Mă impresionează de fiecare dată când merg la Iasi, când văd preoții în reverendă prin oraș, la mall, pe stradă… și preotesele lor frumos îmbrăcate, decent, în fuste lungi și, uneori, și cu batic.
Toată lumea care a fost în Grecia știe cum se poartă preoții de mir acolo: pe lângă barbă și părul lung, dacă nu sunt în reverendă, oamenii nu stau de vorba cu ei. Așa e cultura la ei! Și oamenii au un respect deosebit pentru preot. Când îl văd, se închină.
Noi suntem prea lejeri, fraților ! Dacă ești în concediu, nu înseamnă că nu mai ești slujitorul Domnului. Când pleacă în concediu, preotul și familia sa trebuie să fie un exemplu pentru cei din jur, atât prin comportament, cât și prin ținută. Preoteasa să nu iasă nici ea prea mult în evidență în ceea ce privește vestimentația, să se îmbrace în fuste și rochii peste genunchi și ideal ar fii, într-o lume normală, că preoteasa să aibă și un batic sau o eşarfă pe cap.
Ca preot, nu poți să te duci la mare, să te dezbraci și să faci plajă sau baie, tu și preoteasa, e nefiresc, poți să smintești oamenii. Apoi, preotul nu are voie să între în crâșme și baruri, cluburi sau discoteci, nici dacă ia doar un pahar cu apă, pentru că lumea te va judeca. Oamenii au o gândire simplă, ei se ghidează mai mult după aparențe.
Viață noastră de zi cu zi, de ceas cu ceas, e o luptă permanentă pentru mântuirea sufletului, e o conlucrare permanentă cu Dumnezeu și harul Său. Nu putem zice: „Doamne, eu îmi iau concediu două săptămâni de la relația cu Tine, pun reverenda în cui, nu mă mai rog, nu mai țin post, mă duc și eu să mă distrez, doar sunt și eu om.” Mântuitorul a zis că „cine pune mâna pe jug și privește înapoi, nu e vrednic de El !”
În ziua de azi biserica este atât de blamată, de arătată cu degetul, că pe zi ce trece oamenii care vin la biserică se împuținează, iar toate astea din cauza slujitorilor bisericii, adică din vina noastră !
Mântuitorul ne-a avertizat, când zice „vai vouă fățarnicilor, căci ați luat Cheile Împărăției, nici voi nu intrați dar nici pe altul nu lăsați să intre”.
Acum mai mult ca oricând trebuie să arătăm că preotul are și mână de dat, că preotul este un etalon de decență, de seriozitate, de muncă și de dragoste pentru toată lumea, și duminica, și în timpul lui liber, chiar și în concediu !
Pr C. T.
Foto: Parohia Ortodoxă Cornești, Parohia Coștiugeni
Dragostea va salva lumea 