4 Preoţi înainte-văzători şi cu har mare -2019- Partea a IV-a

Mai există duhovnici în ţara noastră cu harisme precum darul străvederii sau înainte-vederii?

Da există, slavă Domnului, dar stau foarte retraşi, prin mănăstiri din vârf de munte de obicei, nu vor să iasă în evidenţă, stau la linişte, foarte smeriţi. Nu sunt uşor de găsit, dar orice efort merită! Atunci când mergi cu sufletul deschis la un preot cu viaţă sfântă, Dumnezeu parcă e atât de prezent că poţi pune degetul pe El.

Vă prezint în continuare 4 astfel de preoţi.

1. Părintele Tiberiu Luţac – Bucşoaia, judeţul Suceava

Părintele Tiberiu

Părintele Tiberiu este un duhovnic minunat, cu dar de la Dumnezeu din nordul Bucovinei. La părintele Tiberiu s-au vindecat oameni care d.p.d.v. medical sau raţional, nu mai aveau nicio şansă, nicio speranţă la viaţă. Vă relatez numai 3 mărturii:

1. Nenea G., unul din apropiaţii părintelui, avea un vecin tânăr care stătea numai pe la doctori, numai cu tratamente, analize şi spitale. Într-o zi, acesta îl rugă pe nenea G. să îl ducă pe la mănăstiri şi la un preot bun, ca să îi ceară un sfat. Ajunsără la părintele Tiberiu, unde după ore de aşteptat, reuşiră să stea de vorbă dânsul. Cum îl văzu, preotul îi spuse: tu stai mult pe la doctori, ai multe boli. Eu îţi dau să faci un canon, dacă îl faci un an de zile, o să te vindeci şi o să fi bine. Tu o să mai vii la mine peste un an, apoi ai să întâlneşti o fată, ai să pleci în Italia să munceşti şi toate o să fie bune pt tine. Tânărul începu a face canonul dat de părintele şi observă că se simte tot mai bine. După aproape un an, îşi făcu toate analizele, iar toate îi ieşiră bune, cu adevărat acum era sănătos. Se petrecuse o minune cu el. Văzând toate acestea, tânărul mearsă la părintele ca să îi mulţumească, iar nu după multă vreme întâlni o fată cu care se căsători. În prezent are un copil şi munceşte în Italia.

2. Un om foarte bolnav din judeţul Suceava, plecă într-o zi spre duhovnicii mari din zonă, pt a le cere sfat. Ajunsă întâi la părintele Daniil, care îi spusă că dacă nu face în casă urgent 3 Sfeştanii cu Sfântul Maslu, nu mai trăieşte mult. Un pic speriat, dar neîncrezător în vorbele bătrânului, plecă spre Bucşoaia, unde părintele Tiberiu îi spuse acelaşi lucru: 3 Sfinte Masluri în casă, altfel nu mai trăieşti mult.

3. O femeie suferea de cancer şi era programată la operaţie. I-a cerut un sfat părintelui, iat acesta i-a spus să nu se opereze, căci va face o mare greşeală. Nu după mult timp, ascultând de acest minunat preot, femeia s-a vindecat. Părintele Tiberiu are mare har, iar uneori aşteaptă şi o sută de persoane la uşa dânsului.

Îl găsiţi în localitatea Bucşoaia, la 3km de Gura Humorului, dar nu la biserica satului, ci la „Aşezământul Social Bucşoiţa”.

 Ataşez aici programul, cu zilele şi orele în care îl puteţi găsi la Aşezământ. Părintele vorbeşte cu oamenii numai atunci când în program scrie –Convorbiri—şi Duminica, în caz de urgenţă.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

2. Părintele Gheorghe Pandelică, localitatea Reviga, judeţul Ialomiţa

Părintele Gheorghe Pandelică

Părintele Pandelică este un mare duhovnic cu darul înainte vederii şi cu multă pricepere în lupta cu vrăjile şi farmecele.

Odată a venit la Reviga o femeie care avea multe probleme. În casa ei se întâmplau lucruri stranii, erau mereu certuri ba chiar uneori se auzeau scaunele cum se mişcă singure prin bucătărie. O bănuia pe cumnata ei că se ocupă cu lucruri necurate, aşa că i-a arătat o poză cu aceasta părintelui. De cum a văzut-o, părintele Pandelică a spus: ia-o de aici că mi se face rău, acolo e necuratul în persoană. Nu îi mai daţi voie să între la dvstră în casă, rupeţi orice legătură cu ea. Căutaţi prin pernele pe care dormiţi şi o să vedeţi ce e acolo. Într-adevăr, în perne erau mănunchiuri de pene negre lipite cu ceară. Încet încet, cu sfaturile dar mai ales cu rugăciunile părintelui Pandelică, situaţia din casă şi din familie s-a îmbunătăţit foarte mult. Clarificare: Părintele Gheorghe Pandelică aparţine în prezent de Biserica Ortodoxă a Ucrainei, după ce în urmă cu câţiva ani, a avut ispite mari cu actuala conducere BOR. Este un preot cu har puternic, însuşi părintele Daniil de la Călugăreni a spus despre dânsul că este un preot bun, ceea ce nu se întâmplă prea des să spună despre un preot.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

3. Minunatul părinte ierodiacon Isaia Simion – satul Negreşti, comuna Cobadin, judeţul Constanţa

Pr. Ierodiacon Isaia Simion şi icoana mare a Sfântului Gherasim de Kefalonia

“Perechi de cârje, lângă icoanele mari… Un cort alb, ca de armată, într-un câmp, la marginea unui drum de ţară. În cort sunt icoanele. De ele, pe lanţuri, atârnă plăcuţe de argint, gravate cu ochi, mâini, picioare, copii… Cei care au fost vindecaţi le-au adus, după tradiţia străvechilor mănăstiri ale Greciei. Oameni, intrând în cort… Se opresc în faţa unui călugăr înalt, care de dimineaţă pînă la apus stă pe un scaun şi-i ascultă pe cei veniţi să-l caute în această pustietate.” Oamenii povestesc că aici se întâmplă minuni, în special după ce se roagă la icoana mare a sfântului Gherasim din Kefalonia. „Vin autocare întregi, toţi au fost ajutaţi cîndva de el. Şi-i aduc şi pe alţii. Sfaturile lui au fost o salvare pentru mulţi.” Aici…două butoaie de înălţimea unui om. Într-unul din ele trăieşte călugărul. Doar un pat încape înăuntru. Acolo a petrecut iarna asta, împreună cu ajutorul său credincios ce trăieşte în celălalt „butoi” şi care nu se desparte niciodată de părintele, ajutându-l la toate treburile. Două butoaie şi un cort alb. Şi două troiţe mai sus, sfinţite odată cu locul de înalţii Bisericii. Atât e deocamdată mânăstirea călugărului Isaia. I se pare şi lui de necrezut cum îl ajută oamenii. Nu-şi explică. A venit pe pământul ăsta doar de 8 luni şi deja are banii pentru materialele de construcţii, pentru clopote. Chiar azi a intrat în cort o tânără din Braşov de 28 de ani, care în urmă cu 3 săptămâni îl întrebase de câţi bani ar avea nevoie pentru mănăstire. “Nici n-am luat în seamă propunerea ei. I-am zis: «Lasă măi, fată, e mult, mulţi euro…» Şi azi vine şi îmi pune în mână o cutie. Înăuntru erau numai bancnote din alea de 50 şi 100, m-am şi speriat. Nu a spus că donează fiindcă a simţit vreun ajutor sau altceva. E o fată mai mult tăcută, scoţi greu un cuvânt de la ea. Zic: «Măi fată, ia banii înapoi. Dacă mi-i dai, mi-i dai împrumut, da?» Ea doar atât a spus: «Părinte, eu dacă am spus ceva, mă ţin de cuvânt. Aşa simt eu că trebuie să fac.» Apoi am aflat că tatăl ei e ceva om de afaceri în Braşov, c-a fost foarte bolnav şi trebuia să facă o operaţie dificilă şi brusc, medicii i-au zis că nu mai e nevoie de nicio operaţie. Dar fata nu mi-a spus asta. Doar s-a mai rugat o dată la icoană, mi-a dat cutia asta şi apoi a plecat.” “Suntem foarte apropiaţi de părintele, eu şi soţia mea Mirela, povesteşte un apropiat al dânsului. Odată am vrut să-i facem o surpriză. Nu l-am anunţat că venim, am zis că fie ce-o fi”, zice zâmbind. „Când eram pe autostradă, ne sună el: «Unde sunteţi, fraţilor?» Soţia mea zice: «Unde să fim, părinte? Eu la serviciu, Alexandru pe-acasă…» Părintele râde şi-i răspunde: «Lasă, lasă, sunteţi pe autostradă, pe la Cernavodă. Haideţi, vă aşteptam!…» Să nu te mire, uneori părintele parcă «îţi citeşte gândurile»….” Odată, au venit la Cobadin, două monahii de la Mănăstirea Pasărea, una tânără, care avea ispite şi voia să îl întrebe pe duhovnicul Isaia, care rugăciune este mai puternică, şi una în vârstă, care voia să i se plângă de munca grea din mănăstire. Părintele le-a primit, şi fără ca acestea să apuce să zică ceva, le-a răspuns: Psaltirea, maică! şi apoi, celeilalte: Ascultare maică.. şi eu fac ascultare! Părintele zice că, după prima călătorie în Sfântul Munte, “am simţit o schimbare în inima mea. Că parcă aş avea o misiune, c-ar trebui să nu mai trăiesc pentru mine, ci mai mult pentru alţii…” Duce acolo bolnavi an de an, pe cheltuiala lui, se închină împreună cu ei la sfinţi şi cele mai vestite icoane făcătoare de minuni ale ortodoxiei. Acum, duhovnicul  Isaia are 53 de ani şi un singur gând: să ridice aici o mănăstire întocmai după modelul lavrelor lui dragi din Grecia. Să-şi pună icoanele într-însa. Să ajute lumea.” “Cînd faci pentru Dumnezeu, nimic nu-ţi poate sta împotrivă”. Cu binecuvântarea părintelui, apropiaţii acestuia au făcut o pagină de facebook, unde postează des, de la mănăstirea sfinţiei sale. Pagina o găsiţi aici: https://www.facebook.com/profile.php?id=100010611191582 Fragmente din articolul: https://adevarul.ro/cultura/spiritualitate/isaia-calugarul-copadin-vietuire-har-butoaie-camp-biserici-marmura-icoane-imbracate-aur-1_5d25a552892c0bb0c64c9eae/index.html

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

4. Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului – Câmpulungul Moldovenesc, Suceava

Părintele Ioan

Printre ultimii mari duhovnici bătrâni ai neamului românesc, unul din “cei de demult” este Părintele Arhimandrit Ioan Larion Neagoe.

Odată a venit la dânsul o femeie care suferea de cancer în ultima fază, aşa că doctorii au trimis-o acasă spunându-i că mai are de trăit într 2 şi 4 săptămâni. Părintele Ioan atunci a decis ca să o ţină pe femeie la mănăstire şi în acest timp de 2 săptămâni să o spovedească şi împărtăşească zilnic. Aşa se face că femeia începu să se simtă mai bine, iar când plecă de la mănăstire, era vindecată aproape complet. Altă dată a venit la mănăstirea Rarău să se închine, o fată pe care o chinuiau mult duhurile necurate. De cum o văzu, părintele vru să îi arate că îi cunoaşte situaţia şi îi zise: tu să aprinzi 3 candele în casă – una pt sănătate, una pt iertarea păcatelor şi una pentru îndepărtarea farmecelor.

În jurul sfinţiei sale s-au întâmplat multe lucruri minunate de-a lungul anilor, cu sfaturile părintelui Ioan multe suflete şi-au găsit alinarea. Vizitaţi-l când aveţi ocazia şi mult folos duhovnicesc veţi avea.

–––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––––

–>>> Vă recomand şi articolul: 

Viaţa şi minunile celui mai mare duhovnic român în viaţă – Părintele Daniil

Dumnezeu dă daruri şi harisme numai la oamenii credincioși cu viață curată, după zeci de ani de rugăciuni, post și nevoințe (suferințe), dar în special la preoţi. Orice întâlnire cu un om cu viaţă sfântă, plin de harul lui Dumnezeu te schimbă, te marchează, realizezi că Hristos e viu, înţelegi că totul nu e doar o poveste, lupta duhovnicească e cât se poate de reală, iadul şi raiul nu sunt basme, la fel şi consecinţele păcatelor noastre.

Cele mai bune dovezi că Dumnezeu există sunt exemplele vii, sfinţii de lângă noi.

Urmăriţi-ne şi pe pagina de Facebook, acolo postăm mai des: