Din minunile preoţilor cu har din vremea noastră

-Mărturii despre lumea nevăzută-

Dumnezeu face minuni cu noi, ne ajută în multe situaţii critice şi ne fereşte de multe rele, doar că nu avem ochi să vedem totdeauna lucrarea Lui în viaţa noastră. Vă relatez patru întâmplări minunate, reale, din vremea noastră, care au avut loc în jurul unor preoţi cu har şi viaţă curată.

1. În vizită la părintele David de la Mănăstirea Sădinca

Un tânăr credincios, în urmă cu 3-4 ani, avea ispite foarte mari. După mai mult timp de mers pe la biserici, a plecat într-o dimineaţă spre Mănăstirea Sădinca, judeţul Sibiu, auzind că acolo este un preot deosebit. Odată ajuns aici, i s-a spus că părintele este bolnav şi că va veni la slujba de seara, aşa că a fost nevoit să aştepte câteva ore. În tinereţe se povesteşte că sfinţia sa a stat câţiva ani prin pustiurile din munţii Vâlcii şi că umbla numai desculţ, pentru dragostea lui de Dumnezeu.

Părintele Ieroschimonah David Stoica

Se face seară şi apare părintele. Tânărul îi cere binecuvântarea şi îi spune foarte scurt ce problemă are. Preotul David îl priveşte adânc, îi pune mâna sa pe piept şi îi spune atât: “Tu, când te rogi, să te rogi din inimă !”, apoi pleacă la slujbă.

„Din acel moment, mărturiseşte tânărul, am început să simt o căldură în piept, în interiorul meu. Era ca o fierbinţeală plăcută, iar mintea mea s-a golit brusc de orice grijă, de orice gând, s-a liniştit ca niciodată şi a început să se roage singură. Efectiv mintea mea spunea singură „Doamne Iisuse Hristoase, miluieşte-mă”, şi mă învăluia o bucurie de nedescris, nemaitrăită până atunci.

Nu mă puteam gândi la nimic, uitasem cu totul de mine. Simţeam că nu îmi mai trebuie nici un lucru din lumea asta, totul din jurul meu dispăruse, nu voiam decât să fiu cu Dumnezeu, să trăiesc acea fericire mereu, continuu, nu mă mai săturam să gust din bucuria aceea. Tot drumul înapoi acasă nu am putut vorbi cu nimeni. După câteva ore, dulceaţa aceea a început să scadă în intensitate, dar ţin minte că am simţit-o câteva zile după întâlnirea cu Părintele David. Cred că am gustat o firimitură de Rai. Problemele s-au rezolvat, în timp, cu multă rugăciune spusă „din inimă” .

”Căci iată, Împărăţia lui Dumnezu este înlăuntru vostru” (Lc. 17,21)

„Căutaţi Ierusalimul din voi, nu cel din Ţara sfântă” ! Pr Arsenie Boca

2. “Din pântecele maicii mele, Dumnezeul meu eşti Tu” Psalmul 21

O mamă avea un copil mic şi a rămas din nou însărcinată. Timpurile erau grele în România Socialistă, aşa că se hotărâ să îl dea afară, să îl avorteze. Se programase la o clinică, vorbise cu un medic. Cu o seară înainte de a merge acolo, a avut un vis. Se făcea că era într-o mică poieniţă, pe un colţ de iarbă verde, iar lângă un pom înalt şi plin de flori, a apărut un bătrân micuţ cu o barbă lungă şi albă, învăluit în lumină, care i-a spus femeii doar atât: „Dacă Ni-l iei pe ăsta, ţi-l luăm şi Noi pe celălalt”.

Femeia s-a trezit speriată şi în lacrimi. Nu era foarte credincioasă dar nu a putut ignora acest vis. Era terifiată, iar în minte îi răsunau doar vorbele bătrânului cu barbă albă. Se hotărâ să păstreze copilul. Născu un băieţel sănătos.

Copilul a crescut şi a plecat la o facultate laică, departe de casă. Tânărul nu era prea credincios, dar era sincer şi avea un suflet bun, nobil. Îi plăceau călătoriile. Într-o zi, mergea pe Valea Jiului şi a trecut pe lângă mănăstirea Lainici. A hotărât să intre şi să o viziteze, de curiozitate. Ceva îl atrăgea acolo, ca un magnet. Simţea multă pace la mănăstire. Nu poposi prea mult, dar când vru să plece, se întâlni cu un călugăr bătrân, care de cum îl zări pe tânăr, îl rugă să îl aştepte puţin. Călugărul apăru după câteva minute şi îi dădu tânărului o plasă plină cu cărţi bisericeşti, dar în special cărţi de slujbe, pentru preoţi. Tânărul fu foarte mirat, dar ceva în inima lui începu să se schimbe.

După câţiva ani, se înscrie la Facultatea de Teologie, se căsătoreşte, iar apoi este hirotonit preot, şi a ajuns chiar un preot foarte bun. În decursul anilor, acesta a ajutat foarte mulţi oameni, a schimbat multe vieţi. A reconstruit biserici. A adus multă lumină în jurul său şi în sufletele multor oameni. E tânăr şi doresc să îi păstrez anonimatul.

Dumnezeu a avut un plan cu el, aşa cum are cu toţi oamenii, din momentul în care ne dă viaţă, în pântecele maicii noastre.

Părintele Ilarion Argatu avertiza că, atunci când faci un avort, nu este doar o crimă, nu îţi faci doar ţie rău si acelui copil, acelui suflet nebotezat. Nu. Ci le faci rău tuturor acelora pe care copilul îi putea ajuta în viaţa sa. Acela putea ajunge un om mare, un doctor bun, un preot, un cercetător etc., putea salva vieţi, iar tu îi păgubeşti pe mulţi oameni de binele pe care acel copil îl putea aduce în lume !

 

3. Vindecarea minunată. Pr Daniil. Despre patimi

Un tânăr student la Teologie, foarte crecincios, căuta să se apropie mai mult de Dumnezeu, avea multă râvnă. Aşa a aflat despre Părintele Daniil, duhovnic din Moldova cu multe daruri duhovniceşti.

 În vacanţa de vară a mers la sfinţia sa unde a şi rămas un timp, iar părintele, nu i-a spus decât să stea la slujbele dânsului şi să facă acel Canon cu 99 de Tatăl Nostru, despre care părintele spune că este cea mai puternică rugăciune.

Câteva luni, tânărul a făcut Canonul de 2-3 ori pe zi şi a mers la slujbe. (în anii 2000 părintele era mai tânăr, făcea slujbe aproape zilnic, astăzi are 90 de ani).

Părintele Daniil

În toamnă, studentul a fost nevoit să plece la Facultate, aşa că a mers să ceară binecuvântarea de drum. Atunci preotul i-a dat nişte poveţe tânărului:

-Să te ţii de Biserică. Să mergi drept în viaţă, să nu calci strâmb. Să faci Canonul şi să citeşti din Psaltire. Posteşte L, Mi şi V. Carne să nu mai mănânci, că se întăresc duhurile rele din om.

-Cum părinte, noi avem duhuri rele, eu am aşa ceva ?

– Toată lumea are, mai puţin preoţii cu har mare ! Da, da, ori din păcatele personale, ori prin vrăji şi farmece, ori prin moştenire genetică, de la părinţi. Fiecare patimă a omului e un duh necurat. De multe ori ele stau ascunse, pentru că omul stă departe de Dumnezeu, nu se roagă, trăieşte în păcate. Dar ele sunt acolo şi îl influenţează pe om, prin gânduri, prin simţiri.

Au trecut luni şi ani de când tănărul fusese la preotul Daniil, dar în tot acest timp, el se ţinea de învăţăturile primite de la bătrân. Într-o zi, în Postul Mare, tânărul începu să fie luptat foarte rău de patima curviei. Timpul trecea, acesta făcea rugăciune la Dumnezeu dar situaţia era tot mai grea pentru el, suferinţa era greu de suportat, îl mistuia pe interior, nu avea nicăieri odihnă.

Într-o noapte, tânărul l-a visat pe părintele Daniil, care parcă stătea în spatele unui geam gros, blindat, asemenea celui din ghişeele bancare. La un moment dat, acesta a ridicat o mână spre tânăr care, a început să aibă o stare de rău şi a simţit cum se rupe o bucată din el, apoi a început să vomite o arătare care semăna cu un câine. Părintele Daniil scosese din tânăr un demon, demonul desfrânării.

Mântuitorul Iisus Hristos şi vindecarea demonizatului

Când s-a trezit din vis, băiatul avea o durere mare în piept, era epuizat dar se simţea foarte uşor, simţea ca e un om liber, iar lupta curviei dispăruse complet. De atunci viaţa în biserică i-a fost mai plăcută tânărului, toate i-au fost mai simple, mintea i-a fost mai limpede şi a putut sui mai uşor la cele înalte, prin rugăciune.

Canonul cu 99 de Tatăl Nostru, Psaltirea, postul, slujbele şi toate ale bisericii sunt ca o maşinărie de curăţare a sufletului omului.

 Fericiţi sunt cei ce îşi biruiesc patimile şi îl primesc pe Hristos în viaţa lor.

4. VRĂJITOAREA, MAIMUŢA ŞI MĂNĂSTIREA FRĂSINEI

Părintele Gheorghe de la Izvorul ne povestea odată ce consecinţe grave poate avea mersul la vrăjitoare.

Părintele Gheorghe de la Izvorul

Un om care avea pământ mult a mers odata la o vrăjitoare spunându-i că nu mai face faţă cu munca, nu mai are putere fizica. Femeia i-a promis că în schimbul unei sume de bani, îl poate ajuta ea. Omul îi plăti şi din momentul acela, apăru lângă el o arătare de om, ce semăna cu o maimuţă, despre care vrăjitoarea îi spuse că îl va asculta întocmai. Omul mirat, merse acasă, iar demonul cu înfăţişare de maimuţă mergea dupa el peste tot, dar nimeni nu îl putea vedea în afară de stăpânul său. Mearsără împreună la câmp şi omul îi spuse maimuţei: coseşte-mi fânul. Zis şi facut, căci dihania aceea muncea cu o viteză neomenească, aşa că, termină treaba repede şi bine. Si tot aşa, o vreme, maimuţa îşi făcea treaba în pace.

Nu după mult timp însă, căci diavolul este tatăl minciunii, maimuţa începu să aibă o prezenţă malefică, de acum punea presiune pe bietul om şi îl îndemna să facă rele: fură, ceartă-te cu soţia, bate-l pe vecinul, mai bea un pahar etc. Ţăranul devenise agresiv şi foarte tulbure la minte, se simţea din ce în ce mai rău în preajma acelui diavol, mai ales că acesta îl urma peste tot, oriunde se ducea.

Lucrurile se înrăutăţeau pentru familia omului, asta până într-o zi, când îşi aduse aminte de Dumnezeu, îşi veni în fire pentru un moment şi realiză că făcuse o greşeală. Aşa începu să caute un preot cu har. Maimuţa mergea peste tot cu omul nostru, numai în biserică nu putea să intre, ci îl aştepta la uşă. Într-un final, acesta ajunse la părintele Gheorghe care îl trimise de urgenţă la Mănăstirea Frăsinei. Pe drum, aproape de mănăstire, maimuţa nu mai putu înainta ci rămase pe loc. Omul se spovedi, stătu câteva zile la mănăstire şi apoi plecă, dar maimuţa încă era tot acolo, unde o lăsase, îl aştepta. Speriat, omul se întoarse la mănăstire, unde mai stătu câteva luni, în post, slujbe şi rugăciuni. De data aceasta, când plecă spre casă, arătarea nu mai era nicaieri, şi astfel, cu greu a scăpat omul de cursele diavolului.

Să nu îi facem deci loc celui rău în viaţa noastră, căci odată deschisă această poartă a sufletului nostru demonilor, cu greu vor mai pleca de la noi şi prin multă suferinţă.

Notă: sfinţii părinţi (părintele Cleopa – despre vise) ne îndeamnă să nu credem în vise, căci ele de multe ori sunt de la cel rău. În întâmplările relatate mai sus însă, este limpede că acelea au fost de la Dumnezeu, prin scopul cu care s-au făcut: să oprească o crimă şi vindecarea minunată a unui creştin.